Gașpar: Obiceiuri

Datine, obiceiuri.

Urături

Dacă colindele de Crăciun sânt niște cîntece laice, pe teme religioase, se cântă cu evlavie, smirenie, apoi în Ajunul Anului Nou sânt cu totul ieșite din comun. Tot ce a zăcut până acum în sufletul plugarului, își expune în seara de Anul Nou: chiote, râsete, glume, urături îmbinate cu personaje fantastice și cu întâmplări neverosimile, dar aducătoare de belșug, spre ceea ce tinde țăranul toată viața sa. La recoltă, la glie, la pâinea cea de toate zilele, după cum îi și plămădită firea lui. Și acum, având prilejul, își dă aerul din piept.

S-a sculat Sfântul Vasile

Într-o sfântă joi

Și a arat în gunoi

De ceapă și usturoi.

Hăi, hăi!

Câte pietre în fântână

Atâtea oale cu smântână.

Câte paie pe casă

Atâtea parale pe masă.

Hăi, hăi!

Câți tăciuni în vatră

Atâția ursiți la fată.

Câte pene pe cucoș

Atâția pe cuptor copii burduhoși.

Hăi, hăi!

Câtă zgură în sobă

Atâția băieți de dobă.

Câte vrăbii sub streșină

Atâția lucrători la seceră.

Hăi, hăi!

Hăitură

Foaie verde de marari,

Bună seara, gospodari,

Astăzi îi seara lui Sfântul Vasile,

Pe care-o așteptăm de un an de zile.

A ieșit un moșneag dintr-o bortă

Cu-n papuc și cu-o ciubotă

Călare pe un cotei.

Coteiul de rogoz

Moșneagul cade jos.

Busuioc verde pe masă

Rămâi gazdă, sănătoasă.

Hăi, hăi!

Strigături

Foaie verde răchițică,

Aș juca da-s mititică.

Am nădejdea c-oi mai crește,

Când a prinde mâța pește.

* * *

Fata mamei cea bălaie

Bine coace la malaiuri.

Cum s-o scoatem noi din minte

Să ne coacă și plăcinte?

* * *

Lelița cu părul verde

Nici un pic din zi nu pierde.

Șade toată ziulica

Și se joacă cu pisica.

* * *

Iu-iu-iu pe dealul gol,

Că mireasa n-are țol

Și i-a face mirele,

Când a tunde câinele.

Și i-a face și salteaua,

Când a tunde și cățeaua.

Și i-a face pernele,

Când a peni vrăbiile.

Și de-a fi țolul vărgat

Să știți - câinele a fost tărcat.

(Înregistrate de la Iulia Andruh, a.n. 1937)

Colinde

Îmbla maica după fiu

Îmbla maica după fiu,
Raza soarelui, floarea soarelui.
Tot îmblând și întrebând,
Raza soarelui, floarea soarelui.
- N-ați văzut pe fiul sfânt?
Raza soarelui, floarea soarelui.
Numai nu l-am cunoscut,
Raza soarelui, floarea soarelui.
Căci pe fața fiului,
Raza soarelui, floarea soarelui.
Rujii spicul grâului,
Raza soarelui, floarea soarelui.
-Maică, dacă a fi așa,
  Raza soarelui, floarea soarelui.
Mare veste noi ți-om da,
  Raza soarelui, floarea soarelui.
Căci la poarta lui Pilat,
  Raza soarelui, floarea soarelui.
Răstignit pe-un lemn de brad,
  Raza soarelui, floarea soarelui.
Maica plânge și se frânge,
  Raza soarelui, floarea soarelui.
Inima-i înoată-n sânge,
  Raza soarelui, floarea soarelui.
(Înregistrată de la Nicolae Pulbere, a.n.1922-2004)

Amin, Doamne, slava lui

Sculați, sculați, boieri mari,
Amin, Doamne, slava lui.
Sculați voi și fiii voștri,
Amin, Doamne, slava lui.

Fiii voștri făcliii s-aprindă,
Amin, Doamne, slava lui.
Fetele porți să deschidă,
Amin, Doamne, slava lui.
Femei mesele să-ntindă,
Amin, Doamne, slava lui.
Cucoșii când au cântat,
Amin, Doamne, slava lui.
Boierii mari s-au sculat,
Amin, Doamne, slava lui.
Pe ochi negri s-au spălat,
Amin, Doamne, slava lui.
La icoane s-au închinat,
Amin, Doamne, slava lui.
În curte la Ștefan Vodă,
Amin, Doamne, slava lui.
S-au strâns boierii la vorbă,
Amin, Doamne, slava lui.
Ei citesc și procitesc,
Amin, Doamne, slava lui.
Lui Hristos daruri gătesc,
Amin, Doamne, slava lui.
(Înregistrată de la soții Olga, a.n.1944 și Vasile Voloșin, a.n 1936)

Un cântec despre mama. Îl cântă coriștii în biserică la înmormântări. După slujba religioasă, când cei prezenți își iau rămas bun de la chipul îndrăgit al mamei, soției, surorii, soacrei, coristele, din îndemnul inimii, încep să-l cânte. După cum se vede, cuvintele nu sânt ale vreunui poet, ci tălmăcite de popor. Cuvintele simple, nu întotdeauna cu rimă, dar cu o melodie zguduitoare. O melodie ce pătrunde în inimă, în suflet. Că chiar de piatră să fii totuna ochii îți lăcrimează. Spun coriștii că acest cântec a fost adus din Bucovina.

Cântec de adio

Noi te plângem, mamă dragă,

Căci ne despărțim.

Niciodată-n lumea asta

Nu ne-om întâlni.

Viața asta-i trecătoare

Și-i cu chin și greu.

Noi mereu te plângem, mamă,

Iar tu dormi mereu.

Ca o lacrimă de sânge

A căzut o stea

Pe cărarea care duce

La căsuța ta.

În această viață, mamă,

Mulți ani am îmblat

La bisercă, la slujbă

Noi cu toții am stat.

Nu te vom uita pe tine

Cât noi vom trăi,

Căci te duci pe totdeauna

Și n-ai să mai vii.

Pe mormântul tau, dragă mamă,

Îți vor crește flori,

Căci ne-ai părăsit pe toții-

Pe frați și surori.

Numai Domnul îți va deschide

Tristul tău mormânt

Și ne-om întâlni cu toții

Sus în Cerul Sfânt.

Bate vântul prin morminte,

Timpul va fi greu.

Noi mai rămânem în viață,

Iar tu dormi mereu.

(Înregistrată de Tatiana Guțu, a.n.1962)

Înspre Rusalii

Se aduce pelin în casă. Se pune pe pervazurile de la ferestre. Cel care de Rusalii se va duce la lucru i se pune pelin în buzunar.

Înspre Duminica Mare

Se aduc flori, se pun în căni, pe pervazuri, se aștern pe podea: cimbrișor, corovatică, mintă, frunze de nuc.

În sâmbăta Paștelor

Copiii aprind ruguri, aruncă în sus mingi din cârpe aprinse.

Precizare: Dragă cititorule! Să nu învinuiești pe nimeni, dacă vei încerca aceste descântece, iar dorințele tale nu se vor realiza. Căci acele femei de la care le-am auzit, m-au prevenit că descântecele nu se citesc, ci trebuie furate de pe buzele celuia care le rostește. Doar atunci ele sunt de folos. Dar cu vrăjile...Încalecă cociorva și încearcă...

Când nu plouă

În sat a mai rămas un obicei, ca să nu zicem descântec. Pe vremea unei secete îndelungate femeile și copiii făceau o păpușă și o îngropau la hotarele moșiei satului, că, poate, cerul se va îndura și va lăcrima, de va potoli setea pământului. Rădăcinile acestui obicei se trag din negura apariției uneltelor de sculptat, se făcea din lemn un chip de om cu numele Coloian, ce reprezenta o zeitate, care deținea, cică, cheile ploilor. Se folosea acest ritual mistic-agricol la invocarea ploilor pe timp de secetă. Acest ritual a fost folosit la Gașpar și în luna iunie 2004.

Superstiție

Să lăsăm pisica la o parte, căci la mai multe popoare ea are același sens, când o întâlnești în cale. Dar se zice că nu-ți merge bine, dacă cineva ți-a ieșit în cale cu căldarea deșartă, ducându-se la fântână.

Viața spirituală

Odată cu terminarea lucrărilor agricole, cu sosirea toamnei târzii, când ploile își pierd din prețul de odinioară, când o lingură de apă face un car de glod, gașparenii făceau clăci. Acolo se torcea, se împletea, se scărmăna lână sau câlți. Se făceau multe glume, căci vorba fără glumă e ca bucatele fără sare.

Iată unele proverbe care au ajuns la noi din alte sate sau au izvorât nemijlocit la Gașpar: