vineri, 19 august 2011

Nuntă în Basarabia

                                       ”Însoară-te când vrei, mărită-te când poți.”
                                                                              Proverb din satul Gașpar


   Nu știu la alții cum sunt, dar la noi basarabenii și în special în zonele rurale, obiceiurile de nuntă au fost mereu un mare prilej de mândrie, dar și o mai mare bătaie de cap.
   Satul Gașpar nu face o excepție, aici organizându-se nunți mari, mă rog ca la oameni gospodari!
   Tot întrebând de cei trecuți prin viață, care la multe nunți au tot jucat, poți afla multe amănunte despre nunțile de odinioară.
   Astfel, spun ei, rare cazuri când vecinii izbuteau să pețească o fată frumoasă de la Gașpar. Căci gașpareanul întotdeauna a știut să prețuiască frumusețea după valoarea sa. Și dacă se întâmplau asemenea cazuri, când venea mirele cu nuntașii să ia mireasa în satul său de reședință, vorniceii din Gașpar se strângeau grămadă, puneauo masă în mijlocul drumului, întretăindu-le calea, pe care o împodobeau cu pâine și sare, un ulcior cu vin, cinstindu-i pe tinerii însurăței, pe nuni, felicitându-i și începând târguiala, cerând ”vadra”. De obicei, vadra, în mare măsură, depindea de istețimea și iscusința ambelor părți și, nu în ultimul rând, de dărnicia mirelui și de necesitățile de litri de vin ori suma de bani pentru a potoli spiretele tineretului în legătură cu această pierdere. Dar dacă de bună voie nu se ajungea la un numitor comun, ca ambele părți să fie satisfăcute, și dacă se mai nimereau din cei născuți în zodia cocoșului, se mai întâmpla să încalce legea bunei cuviințe. Uneori se încingea o bătălie, cu tăieri de hamuri la trăsuri, că uneori și nuntașii erau nevoiți să se implice în potolirea acestor spirite.
   Căsătoria la o vârstă prea tânără avea mai înainte mai multe motive. Primul era de a nu pierde ”partida cea bună”. Al doilea - că tânăra familie era deja un potențial deținător de pământ. Al treilea - că va fi cu o gură mai puțin la masă, căci familiile erau pe vremuri destul de numeroase. Și reforma agrară din 1918 - 1922 sporește considerabil numărul căsătoriilor, miscșorându-se vârsta tinerilor însurăței. Ca rezultat, în următorii ani, până la intrarea trupelor rusești în Basarabia, s-a produs o creștere evidentă a populației satului Gașpar.
   Astăzi multe obiceiuri sunt date uitării, dar asta nu împiedică nunțile noastre din sat să fie deosebite în toate. A crescut considerabil vârsta celor ce se decid la așa un pas iar motivele de întemeiere a noii familii diferă de cele de odinioară, totuși satul întinerește de fiecare dată când cineva jură credință în fața altarului. Nunți controversate desigur, dar fără de care sufletul nostru etnic nu ar mai fi același, iar ”unde joacă moldovenii, acolo pământul geme”, ar avea un înțeles vag și lipsit de dovezi.

                                                 

                             Cine arvonește,acela plătește



Un comentariu: