Oameni

                          ”Istoria unui singur om este istoria tuturor oamenilor”  
                                                                                                      Paulo Coelho  

  E greu să scrii despre cineva anume, mai ales când merge vorba despre un sat micuț, în care om cu om se cunoaște. Dacă să stai și să analizezi, îți dai seama că fiecare în parte merită să fie remarcat, căci nu toți sunt la fel și nu toți au același destin. Cineva e deosebit prin frumusețe, altul prin inteligență, unul prin omenie, iar al doilea prin hărnicie. Sunt însă oameni care au adunat toate aceste calități împreună și l-au preschimbat în talent , deci anume cu acești fii se mândrește satul. Oameni frumoși cu trup și suflet, ce servesc drept exemplu noilor generații. 

   Mulțumim satului pentru Oameni buni și deosebiți, pentru fiecare bătrân ce a contribuit la prosperare, pentru actuala ”floare”  ce luptă și nu renunță, pentru fiecare pici în parte care va duce faima peste ani. 

   Deviza gașparenilor: ” Impune-ți voință să te trudești, să fii sănătos, că viața o merită, căci totuna din ea viu nu vei pleca.”

                         Lelea Liuba și copiii ei

  Fiecare generație are partea sa de sacrificiu, plătit ca tribut timpului pe care îi este dat să-l trăiască. N-a fost scutită de acest tribut nici lelea Liuba Prisacari din Gașpar. L-a plătit toată viața, mai ales prin anii 40 ai secolului trecut, pe când era o mlădiță tânără, numai bună să se bucure de viață. Se declanșase războiul, apoi seceta și măturatul podurilor, foametea cu consecințele sale, deportările etc. Toate acestea au lăsat urme adânci în sufletul ei. Poate de aceea este atât de sensibilă la durerile și suferințele altora. Acest sentiment de dragoste pentru oameni l-a altoit și copiilor săi.

  Când se gândea că parcă nu mai este datoare nimănui cu nimic, în anul 1953 îi decedează soțul Ion, directorul școlii din localitate, ea rămâne cu trei copilași, unul mai mic decât altul. Viorel avea 7 ani, Vergil - 4 și Steluța doar un anișor. Acest eveniment trist a fost ca o eclipsă totală în viața ei. Dar, slavă Domnului, n-a durat mult: lelea Liuba și-a revenit, căci copiii aveau nevoie de ea.

  Prima întrebare pe care și-a pus-o tânăra văduvă, fiind în floarea vârstei, avea doar 30 de ani, a fost:” Ce-i de făcut? Cum să supraviețuiască și să-și ridice copiii în rând cu lumea? Să vândă ceva? Dar ce? De s-ar fi întâmplat toate acestea în alte circumstanțe de timp, putea să vândă ceva din inventarul agricol, caii, poate și ceva pământ... Dar acum? Toată averea pe care o primise zestre de la părinți, agonisită în sudoarea frunții, era acum în kolhoz. Dar kolhozul suflet nu are. Cu ce putea el s-o ajute? Cu plata celor câteva copieci, pe care le plătea membrilor săi la sfârșit de an pentru o zi-muncă?”

  Roiuri de întrebări fără de răspuns. Dar a învrednicit-o Dumnezeu, i-a dat putere, cuget. Și-a adus aminte că pe când era fată însușise croitoria la Dondușeni și la nevoie un ban se poate face. Au ajutat-o și părinții, fratele mai mare. Dar, cred eu, și rezistența la greutăți, moștenită de la strămoși, că se trage de la o rădăcină viguroasă de oameni puternici, longevivi, descendenți dintr-o veche familie răzășească de Gribinceni.

  Lelea Liuba e vioaie, inteligentă, e la curent cu evenimentele zilei din țară și de peste hotare. Se descurcă ușor în termeni medicali și în plantele medicinale. Timpul parcă a conservat-o și i-a păstrat intactă frumusețea de odinioară. Are o aureolă lăuntrică ce iradiază în toate direcțiile. Este mândră de copiii săi, dar nu se dă de gol. Nu că se jenează, dar nu iubește fala. Deseori se lasă furată de gânduri, se retrage în sine. Tacut retrăiește o secvențe după din viața sa.

  ”Am devenit și eu ca o pasăre călătoare. Toamna plec la copii, la Chișinău, iar primăvara mă întorc la cuibul meu. Copiii mei singuri s-au format ca oameni, au crescut nepretențioși față de viață, cuminți, ascultători, deștepți. Au știut ce-i greul și că din piatră seacă apă n-ai să mai dobândești. Nu-mi cereau nimic, după cum o făceau copiii capricioși. Se mulțumeau cu ce le puteam oferi. Știau că nu am de unde să le dau mai mult. Dacă-i dădeam Steluței cu 10 ruble mai mult, că era fată, pentru niște ciorapi, apoi se ducea în tinda casei și se împărțeau egal, frățește. După ce le-au crescut aripile, devenind maturi, niciodată nu au venit la mine fără flori. Mă stimează. Slavă Domnului, sânt mulțumită de toate. Sânt mulțumită că am ajuns la vârsta de unde pot arunca o privire în urmă, să-mi văd copiii în rând cu lumea, nepoții...

Viorel Prisacari - născut la 26 martie 1946. După absolvirea Institutului de Stat de Medecină din Chișinău, devine cu timpul doctor habilitat în medicină, profesor universitar, prorector în probleme de știință al Universitatății de Stat de Medicină și Farmacie "Nicolae Testemițanu", din 1990 este președinte al Societății Științifice a Epidemiologilor și Microbiologilor din republică și Epidemiolog principal al Republicii Moldova. Este președinte al Asociației Specialiștilor de Medicină Preventivă și al Asociației ANTI SIDA din Republica Moldova, membru - corespondent al Academiei române, membru al Consiliului Suprem pentru Cercetare și Dezvoltare Tehnologică, ”Om Emerit” al Republicii Moldova.

Dl Viorel Prisacari s-a consacrat științei din timpul studenției, efectuând mai multe cercetări, inclusiv ”Studiul asupra rolului savanților în dezvăluirea esenței epidemiilor ca fenomene naturale”. După absolvirea institutului a fost înmatriculat la doctorantură, catedra epidemiologie, îndrumat de profesorul E.Șleahov, savant cu renume mondial în epidemiologie.

  Dl Viorel Prisacari, după absolvirea Institutului de Stat de Medicină din Chișinău, cu timpul tot urcă treptele ierarhice în științele medicale. I se conferă titlu de doctor habilitat, profesor universitar, prorector în problemele de știință al Universitatății de Stat de Medicină și Farmacie "Nicolae Testemițanu".

  Pentru merite deosebite în dezvoltarea științei autohtone, savantul V.Prisacari a fost decorat cu medalia ”Meritul civic”.

  În 2001 este ales deputat în Parlamentul republicii de legislatura a XV-a, membru al Comisiei pentru știință, învățămînt, cultură, tineret și mijloace de informare în masă.

  În 2004, pentru invenție în medicină este decorat cu medalia de aur. În timpul liber se mai ocupă și de albinărit.

   Virgil Prisacari este șef de secție imagistică medicală, Asociația medicală ”Botanica” din Chișinău.

   Steluța Prisacari - Vovc - șef al secției fizioterapie și reabilitare la spitalul raional Ialoveni. 


                                                      
                                                          *       *       *        *        *


     Tudor Bătrînac - născut la 20 februarie 1937 în satul Gașpar. Fiind țăran împroprietărit reușea să colaboreze cu ziarele raionale ” Deșteptarea”, ”Curierul de Edineț”, ”Curierul de Nord”, la ziarele republicane ”Moldova Socialistă”, ”Literatura și Arta”. 
   A mai colaborat cu Fundația ”Draghiște” la editarea Enciclopediei ”Localitățile Republicii Moldova”.
  La 5 mai 1962 cu prilejul jubileului de 50 de ani ai gazetei ”Pravda” și pentru activitate ireproșabilă în presa sovietică a fost decorat cu Diploma de Onoare a Prezidiului Sovietului Suprem al RS Moldvenești.
    Este autorul cărții despre satul Gașpar, ”Gașpar - vatră strămoșească”,apărută în 2007.